Cum se schimbă Ordinea Mondială după Operațiunea SUA în Venezuela? Ce prevede „Doctrina Delta” a lui Trump

• Trump a dezvăluit Doctrina Delta în Venezuela
• SUA au revenit ca o putere militară ce-și impune voința pe calea armelor
• Lumea intră în „era fără reguli” a Administrației Trump
• Acțiunea militară a Statelor Unite din Venezuela a obținut un „scor perfect”
• Statele Unite au umilit sistemele militare rusești și protecția diplomației chineze
• China a împrumutat Venezuela cu 60 miliarde dolari și mai are de recuperat 23 de miliarde

Doctrina Delta a lui Trump de pace prin putere a fost dezvăluită în cinci pași, în timpul acțiunii din
Venezuela: justificarea legală a ținut cont doar de legea din SUA; aprobarea Congresului a fost evitată;
consultarea aliaților nu a existat; instituțiile internaționale au fi ignorate; acțiunea militară s-a executat cu o forță militară copleșitoare, în timp scurt, lumea a fost pusă în fața unui fapt împlinit.

Doctrina Delta nu este doar despre Venezuela. Este vorba despre restabilirea credibilităţii americane ca actor dispus să folosească forţa atunci când forţa este necesară.

Rusia a invadat Ucraina pentru că a calculat, corect, că răspunsul american se va limita la măsuri economice. China a militarizat insulele artificiale pentru că a calculat, corect, că America va protesta, dar nu va împiedica.

Iranul şi-a apăsat ambiţiile regionale pentru că a calculat, corect, că America nu va escalada. Trump a transmis prin acțiunea din Venezuela că America a revenit, puternică și hotărâtă.

Cum funcționează această nouă doctrină a SUA în relațiile externe?

I se spune Doctrina Delta fiindcă au fost implicate forțele speciale Delta. I se mai spune și „Donroe” – D de la Donald și restul de la Doctrina Monroe, al cincilea Președinte american din 1823, în care spune foarte clar că în Emisfera Vestică – deci în Emisfera Americilor, America de Nord și America de Sud, Statele Unite domină și nicio altă putere nu interferează cu Statele Unite. 

În urma acestei acțiuni, este clar că Rusia și China au pierdut. Statele Unite au arătat atât Rusiei cât și Chinei că nu au ce căuta acolo. 

Sistemele militare rusești, în special sistemele de avertizare timpurie, radarele nici măcar nu au fost activate, în condițiile în care Rusia spunea de acele radare că pot depista inclusiv aeronavele invizibile pe radar, sistemele de rachete S-300 care au o rază de acțiune de 250 de kilometri sau cele cu o rază medie de 45 de kilometri. De asemenea, avioanele Su-30, tot rusești, din Venezuela, nu au primit ordin de decolare, deoarece Armata Venezuelei pur și simplu a fost paralizată de echipamentele militare americane.

Primul element al acestei doctrine este o putere militară copleșitoare. 

Pe urmă, al doilea pas este justificarea doar față de legea internă. Lui Donald Trump nu i-a păsat de Carta ONU sau de legislația internațională. De asemenea, lui Donald Trump nu i-a păsat nici măcar de Congresul Statelor Unite. 

Lui Donald Trump nu i-a păsat de o consultare cu aliații, nu a existat așa ceva. Și de asemenea, lui Donald Trump nu i-a păsat nici de organizațiile internaționale – acestea sunt ignorate. 

Practic, a fost o acțiune în timp rapid, puternică, copleșitoare și a pus lumea în fața faptului împlinit. Vedeam toți că se întâmplă ceva deasupra Venezuelei. Toate agențiile de știri spuneau că sunt explozii, zgomot de aeronave, dar nimeni nu a comunicat nimic. 

Când Trump a ieșit, deja știam cu toții că Maduro a fost capturat și forțele americane retrase. Degeaba a ieșit apoi ministrul Apărării din Venezuela să spună că militarii au fost dislocați și s-au luat poziții de tragere – pentru că nu mai aveau cu cine să lupte; americanii deja s-au retras.

Cum a fost posibil un succes militar atât de mare al Statelor Unite în Caracas – care avea de altfel sisteme rusești și de altfel se bucură de protecția diplomatică a Chinei? 

Venezuela a reacționat – doar câțiva militari au tras cu sistemele cele mai mici, dar sistemele S-300 și cele Buk nici măcar nu au fost activate. Practic, războiul electronic a deschis calea, a orbit radarele și a blocat comunicațiile. Vorbim în special de aeronavele EA-18G Growler. Aceste aeronave de pe portavionul Ford, care este cel mai mare și mai modern al Statelor Unite, pur și simplu au orbit și au asurzit armata venezuelană. Nu a mai existat comunicății între comandanții de unități și forțele de pe teren. De asemenea, pe radare nu a apărut nicio imagine, din această cauză sistemele nu s-au activat, rachetele antiaeriene nu au plecat, iar elicopterele americane au mers lin să-și îndeplinească misiunea, să-l atace pe președintele Maduro.

De asemenea, informațiile Venezuelei nu au funcționat absolut deloc și automat nici ale Rusiei și Chinei, fiindcă există o coaliție între aceste țări. 

Nimeni a știut de această acțiune – ba mai mult când forțele aeriene, în special aeronavele F-35 și F-22, au deschis calea elicopterelor și au început să bombardeze țintele militare, Maduro a asemnat ordinile de luptă, planurile de acțiune, iar Armata se pregătea mai degrabă de o invazie terestră, chiar dacă Statele Unite nu aveau o forță de invazie acolo.

Deci este clar că nici informațiile nu au funcționat. Armata SUA pur și simplu a umilit sistemele de rachete rusești S-300 și Buk, dar și avioanele Su-30, iar sistemele de rachete nu au fost activate, piloții nu au primit ordin. Deci practic, armata Venezuelei care era considerată cu cea mai bună apărare antiaeriană, avea 12 baterii S-300 și peste 20 de baterii Buk, nu a tras nici măcar o singură rachetă, deoarece a fost paralizată. Probabil se va studia foarte mult în colegiile de război această acțiune militară. Sunt doar câteva armate care pot executa astfel de acțiuni punctuale. Rusia nu este printre aceste armate, Rusia nu are niciun portavion. Doar China este, dar nu are sisteme de bruiaj atât de performante ca ale americanilor.Probabil doar armata Statelor Unite și armata Marii Britanii, probabil și armata Franței pot executa astfel de manevre precise, să fie un scor perfect. Practic a fost un scor perfect din punct de vedere militar, dar și politic, deoarece Statele Unite vor să conducă Venezuela de la distanță – nu mai fac greșeala din Afganistan să o ocupe și să încerce să schimbe regimul din interior, pur și simplu o vor conduce de la distanță amenințând pe cei care sunt la butoane. Vedem ce se întâmplă acum cu Vicepreședintele acestei țări. Există în continuare discuții cu Rodríguez.

Cum ne va influența pe noi aici, în Europa, România, această doctrină a lui Trump?

Această manevră a omilit și politica externă a Chinei, trimisul special al Xi Jinping, cu 18 ore înainte a discutat cu Mazurov, au discutat 600 de planuri economice de implementare, a garantat diplomatic securitatea Venezuelei și această acțiune pur și simplu a demonstrat că parteneriatul chinez nu oferă niciun scut împotriva puterii americane, iar investițiile chineze nu cumpără nicio securitate, 23 de miliarde de dolari încă sunt din datoria de peste 60 de miliarde cu care China a împrumutat Venezuela. 

Nu se știe ce se vor întâmpla cu acei bani. Deci, practic, Donald Trump a arătat că această sferă de influență vestică aparține Statelor Unite. 

Am văzut că sunt mesaje de îngrijorare cam de la toți liderii Europei, deoarece ceilalți tot timpul vor copia Statele Unite. Vedem tot timpul – chinezii nu copiază doar telefoane și mașini din Vest, copiază și politica Vestului și la un moment dat și China va spune că va avea o zonă de influență unde nimeni nu are voie să acționeze, în special în zona mării Chinei de Sud. Se întâmplă deja acest lucru, dar încă nu a fost nicio intervenție militară. E posibil să vedem în viitor. 

Și Rusia are zona ei de influență, tot ce a aparținut de URSS – de aici și vedem războaiele din Georgia din 2008, dar și din Ucraina cu cele două invazii din 2014 și 2022-2026.

De asemenea, nu știm unde se oprește Trump în Emisfera Vestică, fiindcă mai are încă două obiective, Canada și Groenlanda. Amândouă sunt teritorii NATO – și Canada și Groenlanda. 

Am văzut astăzi că europenii au strâns rândurile când a venit vorba de Groenlanda, care este teritoriul Regatului Danemarcei. Atât Franța, Polonia, Finlanda, chiar și Regatul Unit al Marii Britanii prin Premierul Starmer au spus că nici nu se pune problema că acel teritoriu să fie transferat în Statelor Unite. 

Așa că îngrijorări sunt nu doar în China, ci și în partea europeană. 

De asemenea, mai este o mare îngrijorare aici la noi, în România, sau ar trebui să fie, deoarece tot timpul s-a vorbit că sunt jocuri între marile puteri, în special între Statele Unite și Rusia și ca nu cumva această acțiune să împartă din nou Europa în două – Europa controlată de Trump și Europa controlată de Putin.

Noi am mai pățit așa ceva și trebuie să fim pregătiți că în cazul în care se întâmplă, să luptăm pentru a prinde partea de Europa care ne convine cel mai mult. 

Trump are în vedere niște țări europene pe care își dorește să le protejeze, așa zise „țări prietenoase”. Ar fi vorba despre Polonia, Austria, Cehia, Italia, Ungaria. S-ar putea să vină un moment în care România trebuie să se ajute singură – ca să trecem la masa celor mai puternici sau la masa celor mai liberi, celor mai democrați sau celor mai bogați și să nu fim la masa unde suntem în meniu ca să fim împărțiți sau să fim sacrificați pe altarul orgolului unui dictator din Rusia. Vin vremuri destul de complicate. România este într-o poziție delicată.

Oana Țoiu a făcut o declarație undeva sâmbătă seara, foarte târziu – mult după ce majoritatea liderilor europeni ieșiseră cu declarații – dar în care n-a spus nimic, decât că „urmărim și lucrurile se revină la normal cât mai repede”.