- Întâlnirea cu liderii africani a fost despre diplomație și cooperare.
- Trump a întrebat liderul Liberiei de unde știe engleza, limba oficială.
- Serviciul de Imigrări (ICE) primește 75 de miliarde de dolari.
Donald Trump înțelege istoria lumii superficial
Într-o eră a globalizării și a migrației accentuate, gafele politicienilor de top pot scoate la iveală realități și tensiuni geopolitice adânci. Cel mai recent exemplu este al președintelui SUA Donald Trump, care s-a mirat sincer de cât de bine vorbește engleza omologul său din Liberia, o țară în care limba oficială este chiaar engleza.
Într-un moment ce pare desprins dintr-o parodie politică, președintele american Donald Trump a uimit publicul întrebându-l pe Joseph Boakai, președintele Liberiei, cum de vorbește atât de bine limba engleză. Întrebarea, aparent nevinovată, a fost în realitate o gafă de proporții, având în vedere că engleza este limba oficială a Liberiei, o țară a cărei istorie este profund legată de Statele Unite.
Liberia nu este o necunoscută pe scena internațională: capitala Monrovia poartă numele președintelui american James Monroe, iar steagul național este inspirat direct din cel american. Mai mult, implicarea SUA în fondarea statului este un capitol major din istoria secolului XIX. Astfel, întrebarea lui Trump a trădat un fapt istoric și diplomatic greu de trecut cu vederea.
Tarifele afectează economiile africane
Dincolo de momentele stânjenitoare de protocol, realitatea este că politicile Statelor Unite au avut efecte directe asupra țărilor africane. Lesotho, de exemplu, a declarat stare de calamitate economică după ce taxele vamale impuse de SUA și retragerea sprijinului financiar au dus la pierderea a mii de locuri de muncă în industria textilă. Pentru multe țări africane, deciziile de la Washington nu sunt doar știri dintr-un buletin, ci factori care le pot destabiliza economiile și așa destul de fragile.
TOP ARTICOLE
- Iranul vrea să își crească bugetul pentru apărare cu 200%. Generalul Reza Ashtiani: „Putem ține un război de 10 ani”
- Generația Z răspunde la telefon, dar nu spun „Bună ziua”. Tinerii spun că este datoria celui care sună să vorbească primul
- Marea Britanie introduce lecții anti-misoginie în programa școlară de educație sexuală
SUA devine o fortăreață anti-migrație
În paralel, administrația Trump a continuat să pompeze fonduri uriașe în infrastructura de securitate. Serviciul pentru Imigrări și Vamă (ICE) a primit un buget de 75 de miliarde de dolari, devenind cea mai mare agenție de securitate internă din SUA, depășind chiar și FBI-ul, CIA-ul și Departamentul de Justiție la un loc. Bugetul prevede construcția de noi centre de detenție, angajarea a 10.000 de agenți ICE și obiectivul ambițios (și controversat) de un milion de deportări pe an. Iar zidul cu Mexicul, ideea emblematică a lui Trump revine în forță, de data aceasta într-o versiune „2.0” cu senzori, camere și inteligență artificială.
Așadar, politica imigraționistă a lui Donald Trump – și mai recent, direcția generală a Americii – tinde să devină tot mai centrată pe suveranitate națională. Granițele sunt din nou închise simbolic și literal, iar imigrația este privită cu suspiciune. Este o schimbare de paradigmă care respinge globalizarea și readuce în discuție dreptul fiecărei națiuni de a decide cine intră și cine rămâne. Așa cum spuneau invitații din emisiune, această abordare reflectă o dorință de a „pune America pe primul loc”, chiar cu prețul alienării partenerilor globali.
Care este locul României într-o lume ce pare tot mai fracturată?
Deși pare departe de epicentrul acestor politici, România nu este imună la aceste valuri ideologice. Tot mai mulți politicieni români încep să abordeze tema migrației, pe fondul creșterii numărului de imigranți și al scăderii demografice.
În marile orașe din România, prezența lucrătorilor străini devine tot mai vizibilă, fie în Horeca, fie în servicii de tip delivery. Iar în campaniile electorale viitoare, este foarte probabil ca migrația să devină o temă politică principală. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este nu dacă să închidem granițele, ci cum să integrăm acești oameni în societatea românească.
Partenerii noștri