Companiile publice au datorii fiscale la ANAF de peste 9,4 miliarde de lei. În topul datornicilor sunt CFR, CFR Marfă și C.E. Hunedoara

• Informațiilor publice arată că România are 1904 companii deținute de stat.
• Companiile publice au datorii fiscale la ANAF de peste 9,4 miliarde de lei.
• În topul datornicilor sunt CFR, CFR Marfă și C.E. Hunedoara.
• Guvernul are fișe de monitorizare doar pentru 1.356 dintre companii.

În timp ce pune biciul pe sectorul privat, statul este incapabil să colecteze datoriile de la propriile companii.

E un paradox greu de explicat unui contribuabil obișnuit: statul este dator la stat. Companiile publice au datorii fiscale la ANAF de peste 9,4 miliarde de lei, adică aproximativ 1,8 miliarde de euro. Sunt bani pe care statul nu îi încasează de la propriile firme, dar pe care îi cere, fără întârziere, de la orice antreprenor privat.

În topul marilor datornici de stat, la stat, sunt CFR și CFR Marfă, care are și datorii mari la asigurările sociale, Complexul Energetic Hunedoara, blocat într-o restructurare fără sfârșit a mineritului, dar și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

Iar datoriile la ANAF sunt doar vârful aisbergului, spune consultantul economic Adrian Negrescu.

Potrivit informațiilor publice, România are 1904 companii deținute de stat. Dar guvernul are fișe de monitorizare doar pentru 1.356 dintre ele, adică pentru trei sferturi din total. Pentru restul de 548 de companii, statul nu are nici măcar o imagine clară asupra a ceea ce deține. Mai mult, pentru 595 de companii nu există date financiare pentru 2025. Practic, pentru o treime din firmele sale, statul nu poate spune astăzi dacă au câștigat sau au pierdut bani anul trecut. Dintre companiile care au raportat, 890 au avut profit, 419 au încheiat anul pe pierdere, iar 80 pierd mai mult decât încasează, adică supraviețuiesc doar pentru că primesc bani publici.

Datele confirmă că statul român nu știe exact câte companii are, nu știe cum performează o treime dintre ele și acceptă ca propriile firme să nu își plătească taxele. Este o situație pe care niciun acționar privat nu ar tolera-o nici măcar un trimestru. Cu aceste cifre, problema nu mai e una de management, ci una de guvernanță.