Adrian Sârbu: Timpul n-are răbdare. Dacă ai uitat-o, ți-o repet. Lasă-l să alerge! Și Nu îi spune unde o să ajungă. N-o să te creadă

• Copilul din mine ȘTIE PE CE LUME TRĂIESC. Îmi spune:„Să NU mă trădezi!”
• Copilul din mine spune: „Mă grăbesc către nicăieri. O să ajung departe”
• Mama NU mai e. Ai rămas doar cu copilul care NU știe ce e răbdarea, nici trădarea

Copilul care sunt
ȘTIE PE CE LUME TRĂIESC.
În fiecare dimineață, îmi spune:
„Să NU mă trădezi!”
O ia la fugă din mine.
Și aleargă,
LIBER,
Până își pierde suflarea.
De ce alergi?
„Nu știu, așa simt.
Sunt un cal sălbatic.
Și mă grăbesc către nicăieri.
Unde o să ajung.
Departe.
În lumea în care vreau să trăiesc.
Să nu mă spui mamei!
Că mă cheamă înapoi,
La masă.”
Mama nu mai e.
Ai rămas doar cu mine,
În mine,
Copil care NU știe ce e răbdarea.
Nici mersul în rând.
Și nici trădarea.
Care aleargă LIBER,
În caii lui.
Să ajungă nicăieri.
Înaintea timpului.
Timpul n-are răbdare.
Dacă ai uitat-o, ți-o repet.
Lasă-l să alerge!
Și NU îi spune unde o să ajungă.
N-o să te creadă.