Adrian Sârbu: Merită să te sacrifici pentru oamenii care aplaudă când ești crucificat?

N-am știut PE CE LUME O SĂ TRĂIESC.

Trăiam, nenăscut, cu Mama.

Venită să ia LUMINĂ.

Îi aud vocea:

Vezi să nu se stingă,

Să nu trăiești toată viața pe ÎNTUNERIC!

Mama i-a dat prioritate lui Iisus, Înviat după datină,

Pe mine m-a născut a doua zi de Paște, seara,

Pe Întuneric.

De atunci, Îl caut în Lumina fiecărei zile.

Și-mi spun.

Dacă mama nu l-ar fi lăsat pe Iisus mai întâi,

M-aș fi născut o data cu el, Renăscutul.

L-aș fi întrebat:

Merită să te sacrifici pentru oamenii care aplaudă când ești crucificat?

Merită?

Ca să-Mi răspundă:

Te naști să le împarți Lumina ta.

Te iubesc și te urăsc.

Te admiră și te invidiază.

Te urmează și te trădează.

Îi tratezi cu Iertare.

Cum nu L-am întâlnit, doar îmi imaginez.

În așteptare,

Mă nasc și renasc în fiecare zi.

Aprind Lumina în orice Întuneric.

Ca să ȘTIU PE CE LUME TRĂIESC.

Dacă nu mi-am spus-o,

Ți-o repet.

Adevăruri sunt multe pe lumea asta.

Una singură este Lumina.

Și MAMA.

De câte ori trebuie să te naști, ca să Renaști?

Dacă nu ți-am spus-o,

Ți-o repet.

Aprinde Lumina,

Vezi să nu se stingă,

Ca să nu trăiești toată viața pe Întuneric.

Adevăruri sunt multe pe lumea asta,

Una singură e Lumina.

Și MAMA.